SEX pe Facebook!

                 

                              SEX pe Facebook!

 Mă trezesc dimineaţă întru pe facebook, mă culc cu facebook, mănînc ţinînd în mână telefonul,  trăiesc pe facebook. Da poate stop,  mi se pare că am ajuns să uităm cum miroase Primăvara şi cum arată neamurile noastre!!! 

Acest articol a să fie despre relaţii, oare cum ne întîlnim noi în ziua de azi. Cum se întîlneşte un băiat cu o fată şi ce mişcă cu ei.
       Puţine perechi ştiu(nici una :D) care iaca mergeu pe drum s-o ciocnit unul în altul şi de la ea din mîini o zburat foile de la el din mîini nuştiu o zburat şi de la el ceva, şi acolo încep să ridice foile să glumească să vorbească(ca în filme) şi gop gop cidagop cum cîntă Serdiucika, pot să fie împreună. Şi ştiţi că asta e destul de Real..... asta nu-i ca în Hollywood să se întîmple ceva de genu: el merge într-un tramvai, ea în altul, se văd acolo printro ferestruică, şi peste 2 zile el o vede peste drum, şi nu se apropie o pierde, 2 luni se gîndeşte la ea, ca după asta poc şi să se vadă. Și trei copchii, ploiță la pămînt, flori în grădine, și mor într-o zi. 

 Da acum şi primim noi în loc, add to friends, like, like, like, amu ea pune like,like, eu pun comentariu, ea dă like, eu scriu, vorbim, vorbim, skype, mutim, parcă-i serios, ne vedem nu legăm două vorbe, da huinea amuş ne duşem acasă deschidem facebook şi mai departe, nopţi nedormite. Şi aici îmi imaginez o discuţie cu părinţii,măi da ai tu acolo vrio fată ceva, şi tu deaista răspunzi, ei cum să vă zic,am eu una vorbim cîte 2 ori pe zi de cîteva săptămîini  pe facebook, amu ne-am adăugat în skype deam, şi pot să spun chestiile devin destul de serioase, şi părinții îşi trag singuri cîte o palmă, futuţ zadrotu cui te are . 
       Da ştiţi, eu şi cred despre reţelele de socializare, ele îs pur şi simplu un lucru care mănîncă timpul(inclusiv al meu), dar aşa pentru mulţi asta e o metodă de a atrage pur şi simplu atenţia, pui tu o fotografie pe net, pentru ce ? Pentru a atrage atenţia, pentru că nu avem destulă comunicare, pentru că de ea ducem lipsă, şi aici ne refugiem, pe drum e mai greu să te apropii de o fată care-ţi place, da pe facebook, o vezi  că arde becuşoru verde în dreptul numelui ei, şi îi scrii, şi deam budi şto budet. Aişi şi părinţii oleacă îs devină, ei prosta vor ca copilul să şadă acasă, da şi se întîmplă cu el acasă, şi faşe el pohui, glavna că îi acasă şi nu-i un narcoman pe undeva, asta se gîndeşte părintele, da faptul că copiilor, adolescenţilor le trebuie comunicare socializare, nu pre îi interesează. Noi stăm pe facebook şi aici  găsim mulţimea noastră. Da în realitate ştii tu că e altfel, şi un pumn în bot poţi să ei... Ei da şi fetele îs bune ele poate merg cu căştile în ureche şi se găndesc, blin vreu aşă ca în filme, vreu aşă neobişnuit, şi cînd se apropie cineva, sau face un compliment, repede în carapace, la noi oamenii primesc complimentele ca pe Ironie pentru că nu ne-am deprins să ne apreciem, da e corect că deseori se apropie, sau se opresc nişte ghiogari cu trei clase şi un coridor, şi domnişoară da de şi singură, da unde îi cavalerul, da oricum, chestia e în mentalitate, noi nu ne-am deprins că poate să fie libertate. Că poţi să arăţi bine şi cineva să aprecieze asta, noi ne-am deprins că arăţi bine, şi cuiva ii şiudă, aşă noi ne izolăm şi trăim cu gîndul, că ei oamenii îs nişte animale şi tăţi te-ar înneca într-o lingură cu apă, da blin, de şi atunşi mai trăieşti, de şi nu încerci să crezi în cineva ? Pentru că o să te dezamăgească ? Oricine blea te dezamăgeşte la un moment dat, oricum cîndva ceva se va întîmpla, la ce mai mănînci dacă ştii că seara paliubomu va trebui să te duci la viceu,  că iaca uite americanii cum trăiesc, mol tipa vrem şi noi, da să faşim ca dînşii nu vrem.... și ca la urmă Vrem EXAMENE  pe 10 da să deschidem cartea nu vrem, vrem bani, şi maşîni, da să lucrăm nu vrem. Vrem dragoste da să ne apropiem să zicem salut nu vrem, paradox bleati.

Rupturi de Gînduri

Toţi ca unul se tem, la toţi le este frică, iaca mergi tu deaista pe drum şi vezi o fată frumoasă, şi deaista simţi că ea e a ta, şi fata merge şi deasta vede un bărbat frumos, da rar, foarte rar, aproape nidiodată nu te vei apropia să zici Salut, deaceea că te temi de refuz, iaca punem noi like-uri, comentăm, shăiruim, da pontu ? Dacă în realitate eşti o bîrnă care face cîr mîr, şi plin de ruşine face doi paşi în dreapta în stînga, şi gata, deatîta că mulţi din noi se ruşinează, complexează. Şi mă lupt, şi vreau să mă lupt cu asta în societate, ca toţi să zică, să se comporte cum sînt ei defapt, da nu să aştepte să vorbească cu cineva pe odnoklassniki sau facebook, şi atunci tuturor cumva le va fi mai uşor. Părinţii noştri au trăit o viaţă, şi s-au cunoscut face to face, noi nu...

Şi despre Oameni Buni

Uneori iată mergi pe drum zîmbeşti, eşti vesel, bucuros, cu lumea vorbeşti repede, gesticulezi, glumeşti, eşti amabil şi educat, şi ei se gîndesc că ceva nu e în regulă cu tine, pot să te mai întrebe ce ai fumat şi ce ai băut ? Deoarece des lumea vede în oameni buni slăbiciune, şi asta irită, da, cred că e mai bine să fii un mîndru, orgolios, vorba ceea ''Budi pafosnee liudi c tebe potianutsea''.

Beție

                                 Beție

Și știi , mi-ar plăcea să stăm încolăciți pe-o clădire înaltă sau 
pe-un deal îndepărtat de mașini,oameni gri,gălăgie…
Mi-ar plăcea să mă îmbăt un pic.
Să-mi simt mintea plutind , trupul pierzându-şi greutatea.

Mi-ar plăcea să te îmbeţi și tu un pic.
Să-ţi fie buzele moi , obrajii îmbujoraţi.

Să ne îndrăgostim.


Să ne pipăim mâinile cu o ştrengară neîncredere.
Să le atingem, să le strângem, ca-ntr-un vis în care alunecăm necontrolat pe luciul unui lac îngheţat.

Să fii rece şi caldă şi dulce şi fierbinte
şi fermă şi unduiosă
cum îi şade bine unei domnișoare.

Să te preschimbi după sărutul unei cupe în scânteia aceea atât de preţioasă care-ţi apare uneori în glasul tău orgasmic.

Da.

Mi-ar plăcea să ne îmbătăm un pic.
Poate , într-un bar sec de la capătul pământului,
să ne trezim râzând în metrou,
alergând nebuneşte prin mulţimi inerte de oameni,
să ne trezim sfâşiind Chișinăul cu nemărginită veselie.

Știi tu , n-ar fi chiar deloc rău să ne-mbătăm un pic.

Cu o tequila.

Cu o vodcă.

Cu un whisky.

Cu un martini.

Sau cu dragoste.

* CELE DOUĂ CUVINTE!*

                       * CELE DOUĂ CUVINTE!*

Cineva mi-a spus odată că vârsta pe care o trăiesc eu acu –18-19-20 de ani –  este vârsta celor mai mari dezamăgiri. De atunci, în rarele momente de sinceritate cu mine însumi, dezvolt un fel de frică pentru tot ce gândesc. Mă tem că orice nu aş spune sau gândi este atât de efemer şi iluzoriu încât nici nu merită să fie spus sau gândit. Chiar şi acum, scriind,am această senzaţie.

E o prostie mare ceea ce încerc să fac acum. Dar, trebuie să mă credeţi, asta oricum merită atenţia dvs. Să scriu despre mama? Sincer? Să scriu sincer despre mama? Să scriu despre mama ca despre părintele meu? Să scriu despre mama ca despre sânul care m-a alăptat? Să scriu despre mama ca despre îngerul meu protector?

Mă consolează gândul că orice n-aş scrie, peste un timp oarecare, eu oricum voi râde la tot ce-am afirmat anterior. Ca şi la nouă ani, pe când eram un puşti, îmi voi spune: vai ce prost am fost vara trecută!


(Neştiind că vara viitoare îmi voi spune acelaşi lucru.)
 **********************************************************************************

Mama are treabă mai mereu. Atunci când nu are treabă, o vezi odihnindu-se. Când o vezi odihnindu-se, realizezi că urgent ai nevoie de ea. Porc fiind, nesimţit pînă la măduvă, o trezeşti şi nici nu simţi cât de mult şi-ar fi dorit ea să mai doarmă puţin. Îţi ceri scuze (!) şi mergi mai departe. Pentru că şi tu ai treabă. Eşti băiat mare. Ai crescut. Nu mai ai nevoie de cineva care să-ţi lege șireturile sau să te adoarmă sau să te sărute pe frunte sau să te cuprindă sau să te dezmiardă. Gata, plec. Hai pa. Noroc, nu mă aştepta diseară, vin târziu. Salut, ce faci, mă ajuţi cu ceva bani? Mamă, nu mă învăţa cum să-mi trăiesc eu viaţa! Lasă-mă în pace şi nu interveni! Trosc un pumn sau două în peretele casei .

Nu îi voi uita şi nici ierta vreodată grija pentru mine – asta a ruinat-o definitiv. Sacrificiul ei era un nimb la care nu renunţa nici pentru o clipă. Nici până astăzi nu am mai întâlnit om pentru care jertfirea să fie o obişnuinţă, un reflex necondiţionat.

Eu am ochii umezi de fiecare dată când mă gândesc la faptul că e prea târziu să-i spun te iubesc. Întotdeauna este prea târziu să-i spui unei mame că o iubeşti. Întotdeauna va fi mult prea puţin „te iubesc”-ul tău în comparaţie cu sacrificiul ei etern, nestrămutat, capabil să le îndure pe toate. Mama este axa, dreaptă şi fară de sfârşit, ca o asimptotă, iar tu – o curbă, care POATE, CÂNDVA, undeva acolo, în geometria unui Nuştiucare Fantast*, se va intersecta cu ea.

Tot ce a fost făptură feminină în viaţa mea e mama, zdrobită în mii şi mii de cioburi, întinsă pe tot globul. Iar tot ce a reuşit să fie iubire în viaţa mea e mama, pe care eu totuşi m-am apucat să o cârpesc-lipesc, ciob după ciob, reîntregind-o.

Sânii celeilalte vor fi sărutaţi pentru că mama m-a învăţat să o fac. Buzele celeilalte vor fi supte pentru că mama m-a învăţat să o fac. Printrepicioarele* celeilalte vor fi iubite pentru că mama m-a învăţat să o fac. Mâinile celeilalte vor fi privite îndelung, îndreptate spre soare, ca-ntr-un moment dat să nu mai înţeleg ce e om şi ce e soare, pentru că mama m-a învăţat.

Eu petrec foarte puţin timp cu mama şi simt, că dacă nu se umblă la acest fenoment, el poate dura, iar eu mă pot trezi într-o „bună” zi singur şi înstrăinat. Doamne, tu, voce, inexistenţă sau gând din capul meu pătrat, ascultă-mă şi păzeşte-o de toate relele, dându-i putere să dureze cât dreptele paralele de mult.Sanătate și cît mai multă răbdare!!!

P.S....Te iubesc!!!


P.S.S...Te iubesc cît 2!!!

P.S.S.S...Te iubesc cît 3!!!)

 

BAC-ADMITERE sau Eu Vara Nu Torn........!!!

BAC-ADMITERE sau Eu Vara Nu Torn........!!!

Cînd vine vara fiecare își imaginează anumite călătorii, nopți nedormite, întîlnitul răsăritului, sarutări pe plajă, muzică și mult mult soare. Vara aceasta din start am înțeles că va fi o perioadă de timp de la rascruce, o perioadă în care trebuie să demonstrezi unele lucruri, să alegi o cale corectă, și să realizezi că se termină o deprindere(deprindere ca perioadă) se termină deprinderea de a veni acasă liniștit știind că este mîncarea pregătită, știind că hainele cineva o să le spele, știind că cineva va cumpăra producte. Vara aceasta pentru mine și pentru mulți bobocei bărboși din anu 94”, pe alocuri 93, și 95, este vara sub egida BAC-ADMITERE.
    BAC-ul este evenimentul experiențelor, căci experiența te face să treci mai ușor prin această încercare,  experiența de a copia, de a DA și de a cere, experiența diplomatică de a te înțelege cu oricine. BAC-ul are sistema sa de dezvoltare, are sistema sa de apreciere, și aici acel ce are 5 ca în Biblie automat poate avea 10. Iar acum trecem la Admitere ea  este într-adevăr un lucru important, mai important ca 7 BAC-uri căci dînd diploma de BAC la o instituție tu automat pui ștampila domeniului care ți-l alegi pe ulteriorul tău serviciu pe parcursul vieții, da sînt și excepții, zarabotka :D, și genialitatea brusc manifestată în alt domeniu, ca la Nata Albot(avocat-așa matincă)însă lucrează la televiziune. Eu nuștiu vreau sad au la Alimentatia Publica, mulți mă sfătuiau la Jurnalism(Științe ale Comunicării) sincer nuștiu ce mi se potrivește mai bine, Voi ce ziceți ? Admiterea este o sfătuială cu tine însuți bine pusă la punct, este o intuiție a cea ce te va ajuta pe viitor să-ți asiguri existența. Însă păcat că sistemul burselor din R.M este așa de sărăcuț și așa de viclean că dacă nu vrei să-l pui pe tata la cheltuilă tre să fii ori bibliotecar ori fizician(asta fiindca sigur intri la buget:D). Tăți așteaptă să le toarne, indiferent că-s în discotecă, că-s în casă, că-s la mare, păcat că EU VARA NU TORN, nu torn prostii, și debilisme, că de băutură ne scuteste legea(22-00  STOP CRAN :D). Și fiecare din noi ar trebui să se gîndească ce le toarnă unii în capul lor, cum îi amăgesc și cum noi împăcați cu sine tăcem, de fapt noi nu sîntem impîcați cu sine sîntem împăcați cu șablonul, Șablonul zice taci și înghite tu taci și înghiți.
Și iată așa în mare parte trece vara unui absolvent în așteptare, așteptarea de ați vedea notele la BAC, așteptarea BAL-ului, Admiterei, Rezultatelor și așa mai departe, și cei și mai înfiorător-că așteptarea este toată viața, aștepți primul copil, nunta, soția, mașina, serviciu,salariu,schimbarea,motivația și doar moarte vine neașteptată.
    Însă noi oricum în ochișoarele libere a verii, trebuie să ne bem berea, să ne sărutăm prietenele, să vorbim cu părinții tot mai mult și mai profund, să venim tot mai dimineața, tot mai treji, să vedem cît mai multe lune pline,și răsărituri roșii, să fie ploaie și noi să fugim prin ea, să ne bucurăm de orice clipă, căci tinerețea ți-o faci tu nu cifra magică de 18,19,20. Și pe lîngă așteptare să trăim în bucurie și speranță. Speranța că tot va fi ZAIEBISI))).

Ce imi place si urasc...!

                                             Ce imi place si urasc...

In aceasta viaţă nuștiu cum vouă...da mie ÎMI PLACE...fotbalul... îmi place soarele... primăvara..luna mai și aprilie...mirosul florilor de liliac...îmi place muzica...filmele și  cărțile bune... îmi place să am timp liber...atenție... îmi place cînd mă sună lumea și mă invită undeva...îmi place curajul... cinstea ... onoarea... sinceritatea ... dreptatea ... îmi plac oamenii deștepți... hazlii... omenoși... îmi plac bețiile însoțite de o vorbă bună, de sfaturi... îmi place o noapte să o pierd pe undeva...dragostea îmi place... țigările și uneori tot țigarile numa de alt tip :)))...îmi place cînd secretele rămîn secrete... îmi place cînd oamenii își ating scopurile și luptă pentru ele pînă la urmă... îmi place aerul de dimineață  (Carlas)... îmi place să fac videouri hazlii și mai puțin... îmi place să vorbesc despre idei... îmi place să sărut... sărbătorile în familie... libertatea în mișcare... îmi place viața ♥....
 

URASC.... Minciuna...trădarea...urăsc oamenii indiferenţi... urăsc oamenii ce renunţă, ce nu luptă pînă la urmă, din aceste motive uneori mă urăsc pe mine!!! Urăsc materialismul ce astupă sufletescul... nu-mi plac oamenii ce se ruşinează de ceea ce simt ...şi de ceea ce iubesc!!!...nu-mi place maneaua...iarna... frigul... vîntul... lacomia...matematica și numi plac rușii (mai ales cei ce sunt #barani) din R.Moldova!!!


To poate be continued.!)))
 ‎‎‎

Zero, Mai.

                                        Zero, Mai.

*De la zero.
Poţi începe de la 00.00, de luni, duminica, joi sau miercuri... nu contează.

*Nu uita însă dacă tot te-ai decis... trebuie sa arzi podurile din urma ta...și să amputezi amintirile , împrăștiate prin piept.

*Aruncă buchetele uscate de flori, de prin buzunare.


*Şterge denumirile străzilor, care nu mai duc nicăieri.

*Deschide larg fereastra și respiră
de la zero.

*Dă-ți o palmă, cum li se dă celor nou-născuţi care nu vor să respire)))

*Dacă e nevoie – strigă. Strigă de doua ori, dacă e nevoie. și expulzează toate amintirele unei foste iubiri.

*Acum zîmbește... visează... plîngi... sari în sus...dansează!!!

*Şi zîmbește din nou.

*Ești liber.

*Ești mai liber.

*Esti in Mai.

*Ești
De la zero,
Mai.

Cum sa supravietuiesti unei despartiri !!!

       Cum sa supravietuiesti unei despartiri !!!

Dupa o discutie de 2 ore in care iti dai seama ca persoana cu care ai discutat....1) Nu ințelege unele lucruri...sau  2) Nu vrea sa inteleaga... sau 3)Primele 2 puncte impreuna..... iti dai seama ca aceasta supravietuire devine o...  temă serioasă. Super serioasă. Deoarece cum vine vorba de despărţire, fiecare începe să se gândească la ce soluţii să găsească pentru a se repune pe picioare....Deaceea doresc sa dau niște sfaturi așa la general ...
P.S...am nevoie si eu sa ma conduc de ele(((

Ce să fac? Cum mă fac? A meritat ea/el efortul? De ce nu mă mai iubeşte? Eu “jă” am făcut totul pentru cuplul nostru. După care urmează: Ea/el nu m-a meritat; n-am iubit; a fost o aventură. Cu alte cuvinte, tot felul de scuze pentru a motiva singurătatea în care te pomeneşti peste noapte (adesea).

Există tot felul de scenarii de despărţiri. După o ceartă zdravănă, când îţi dai seama că omul din faţa ta nu mai este deloc idealul la care ai visat. Sau după o discuţie simplă, când fiecare îşi expune poziţia şi, de comun acord, se ajunge la o pace.

Altceva e prin telefon,sms sau pe internet. URAT, NECINSTIT şi LIPSIT DE RESPECT. Nu taman în cel mai negativ sens, dar comunicatul tău trebuie să fie spus între patru ochi, altfel rişti să cauzezi o adevărată explozie în capul celui pe care-l laşi.

ATENTIE....orice temă serioasă, mai ales când e vorba de omul care s-a dedicat trup şi suflet relaţiei cu tine, trebuie abordată live. Cel puţin asta am învăţat eu. Aşa am fost educat.


Bun, să purced la tema propriu-zisă a articolului. Ai rămas singur, ce faci ca să nu ajungi de râsul lumii sau, şi mai rău, să-ţi faci rău.
1. Alcoolul
E o soluţie bună, dar dăunează mult ficatului. În plus, ai aşa o durere de cap a doua zi, că îţi pare rău deja de 2 lucruri: c-ai rămas singur şi că ai cheltuit bani aiurea:D...Alcoolul are efect pozitiv dacă ai în jurul tău persoane care să nu-ţi permită să te plictiseşti. Conform protocolului, e cea mai bună soluţie de scurtă durată. Doar că, revin, rămâi fără bani şi-ţi strici ficatul. Deci, prima săptămână ar fi acceptabil – mai mult nu merită:D)))
2. Plimbarea din floare-n floare
Cea mai plăcută din toate soluţiile. Flori sunt milioane, de diferite culori, şi toate au un miros extrem de atrăgător. Trebuie doar să ai puterea de convingere, ca să o poţi rupe şi o planta. Însă, există plante carnivore, există plante care se usucă repede şi există plante care nu sunt decât buruiene. Şi, apropo, ca să scapi de urmări, trebuie să miroşi boabe de cafea, altfel rişti să ştie toată lumea. Deci, maxim o lună ar fi acceptabil. Dacă durează mai mult, îţi strici imaginea....pentru ca sunt doar flori)))...Cei limitați nu vor ințelege)))
3. Izolarea totală
Of, în aşa momente devii poet, muzician sau artist plastic. Îţi pare că eşti reîncarnarea lui Van Gogh şi că singurătatea, ilustrată, este menirea ta. Îţi găseşti tot felul de aprecieri, de care eşti lipsit, evident:D  Te crezi un artist neînţeles, care nu trebuie să-şi cheltuie energia pe ceilalţi. Stupid. Naiv. Copilăresc. Trebuie cât mai multă socializare, altfel te transformi într-un dinozaur şi nu te mai iubeşte nici mama. Deci, străduie-te cât mai puţin să stai în casă.

4. Evadarea
Un bilet de tren în India, plus un bilet de vapor până în Pearl Harbor şi te redescoperi. Atâtea lucruri noi vezi, încât n-ai timp nici măcar să mergi la baie. Şocuri culturale, oameni, locuri şi mult-mult timp cu propria persoană. Duci o luptă de supravieţuire, încercând să rezişti în lumi totalmente străine. Citeşti mult. Faci o groază de fotografii. Dar, laşi nu doar relaţia în urmă, ci şi o bucată enormă din viaţă. Eşti gata să renunţi la tot ce-ai fost până acum, ca să te reconstruieşti? Şi dacă nu-ţi reuşeşte, ce faci? Dai peste o depresie şi mai puternică, din care nu poţi ieşi decât cu ajutorul specialiştilor. E bun, e frumos, dar nu lua decizii pripite.
5. Acceptarea
Fii bărbat, indiferent dacă eşti femeie:D...Viaţa continuă. Da, continuă. Chiar dacă în 1 o lună rişti să-l/să o vezi cu altcineva. Chiar dacă într-un an e căsătorit/-ă şi are copil. Chiar dacă nu-ţi găseşti pe cineva în tot acest timp. N-a fost să fie. O fi de vină karma, masonii sau viteza luminii – nu-i treaba ta. Acceptă-ţi soarta tristă şi mergi mai departe. Poţi să combini acest pas cu celelalte patru. E cel mai greu pas ever. Cum, eu să accept c-am fost lăsat? Cu ce sunt eu de vină? Nu neapărat eşti de vină, dar nu mai poţi schimba nimic. Urăşte, dă-l la 40 de zile, mergi la vrăjitori:D, dar nu îţi face rău şi nu renunţa la cine eşti. Tot ce-i al tău e pus deoparte şi tot ce se face, se face spre bine. Ai încredere în tine!



***
Ştiu că, probabil, n-am oferit soluţii reale la despărţire. Dar asta doar pentru că sunt cazuri şi cazuri. Dragostea e o bubă care nu se tratează cu antibiotice. Dar suferinţa ne face mai puternici. Spunea cineva (un tip deştept): nimic nu te face să ajungi în vârful lumii, cât căderea până în abis. Orice s-ar întâmpla, ţine minte că tu eşti cel mai bun. Chiar dacă nu eşti!!!

Parcă...

                                 

Eu cînd sunt fericit, înseamnă că mi-i bine, iar cîteodată, mie mi-i bine, dar eu parcă nu-s fericit!!!Parcă am de toate, dar parcă n-am nimic!!!

Parcă vrem să iubim, dar parcă nu știm pe cine!!!

Parcă suntem buni și facem bine, dar parcă nu ni se întoarce dublu, cum s-ar zice îndoit!!!

Parcă batem pe la uși, dar parcă nu ni se deschid!!!

Parcă căutăm, dar parcă nu găsim ce căutăm!!!

Parcă cerem, dar parcă nu ne aude nimeni să ni se dea, măcar ceva dacă nu ceea ce cerem, măcar un ''bună ziua'' și ''la revedere''!!!

 

Parcă văd bine, dar parcă nu văd nimic cînd mă uit în gol, pentru că mă uit la un perete alb!!!

Parcă aud bine, dar parcă n-aud nimic cînd mi se explică...chimie)):D!!!

Parcă aș vrea ceva, dar parcă nu știu ce!!!

 

Și pina la urmă, ce cuvînt e ăsta „parcă”. Dacă ajungi să-l repeți de multe ori, ți se crează impresia că parcă nici nu există așa cuvînt și că eu mi l-am inventat. Și parcă e așa cu orice cuvînt. Și parcă nu am descoperit la mine, încă, talentul de a inventa...chiar așa, orice!!!