joi, 1 august 2013

Beție




                                 Beție

Și știi , mi-ar plăcea să stăm încolăciți pe-o clădire înaltă sau 
pe-un deal îndepărtat de mașini,oameni gri,gălăgie…
Mi-ar plăcea să mă îmbăt un pic.
Să-mi simt mintea plutind , trupul pierzându-şi greutatea.


Mi-ar plăcea să te îmbeţi și tu un pic.
Să-ţi fie buzele moi , obrajii îmbujoraţi.


Să ne îndrăgostim.


Să ne pipăim mâinile cu o ştrengară neîncredere.
Să le atingem, să le strângem, ca-ntr-un vis în care alunecăm necontrolat pe luciul unui lac îngheţat.


Să fii rece şi caldă şi dulce şi fierbinte
şi fermă şi unduiosă
cum îi şade bine unei domnișoare.


Să te preschimbi după sărutul unei cupe în scânteia aceea atât de preţioasă care-ţi apare uneori în glasul tău orgasmic.

Da.

Mi-ar plăcea să ne îmbătăm un pic.
Poate , într-un bar sec de la capătul pământului,
să ne trezim râzând în metrou,
alergând nebuneşte prin mulţimi inerte de oameni,
să ne trezim sfâşiind Chișinăul cu nemărginită veselie.


Știi tu , n-ar fi chiar deloc rău să ne-mbătăm un pic.

Cu o tequila.

Cu o vodcă.

Cu un whisky.

Cu un martini.

Sau cu dragoste.