Nu fiți......

Nu fiți......

Au trecut mai mult de 4 luni din momentul cînd nu am mai scris nimic în ”blog”. Aveam motive personale, și mă tot gîndeam că n-are rost să-mi pierd cîteva zile căutînd și inventînd teme și idei pentru un articol nou.... La început, credeam că merită, că mă vor citi cel puțin 10-15 oameni, dar mă înșelasem. Azi, n-aveam ce face, și mi-am recitit articolele, și unele idei ce le-am expus acolo, chiar m-au emoționat, mi-au plăcut și m-am gîndit că s-ar putea să încerc să mai scriu cîte ceva din cînd în cînd(+ că ma și motivat un prieten să o fac)...Deci azi scriu despre persoanele LIMITATE...

Nu îmi plac oamenii limitați. Ei au învățat 12 ani la școală și lor le pare că sunt foarte deștepți. Ei sunt acei oameni care se vor revolta mereu la universitate de ce lor le trebuie un obiect sau altul. ''Ei jă știu mai bine. Ei jă au trecut prin asta.''
Plus la asta ei vor ocoli orice experiență nouă, orice cunoștință care are ce să îi învețe, ei vor veni acasă la 2 și o să se culce. Apoi o să termine univerul, și o să vină acasă la 8, deja după lucru, și iarăși o să se culce. O să asculte aceeași muzică, unicile cărți din casă vor fi scrise în 23 de limbi cum de folosit viitorul iphone 20, iar partenerul lor de viață va fi o persoană la fel de plictisită, cu absolut nimic nou ce ar putea să te învețe. O să vă futeți marți și sîmbătă, o să te sune la 17:30 în fiecare zi să te întrebe ce să cumpere, el o să umble la înot iar tu la vreun club de femei care se jeluie de viață, o să creșteți copii fix așa cum v-au educat și pe voi, o să le țineți lecții la 7,10,12,15 și 18 ani și dacă o să eșueze o să dați vina pe genele vreunui străbunel alcoolic, pentru că așa se face la noi. Pe la 35 de ani o să aveți amîndoi criză, o să vă mințiți, iar el o să se uite la pornuhă cît tu ești la clubul de femei care se jeluie, pe cînd tu nu ai fost la întruniri deja de jumătate de an, și tot ștergi praful de la nas, și îmbraci ștrampii de capron. O să faceți sex doar marți, în timp ce fiul vostru adolescent cu gene rele se masturbeaza în camera vecină. Și apoi o să votați pe cineva care face conțărte și vă propune viață bună, în timp ce viața voastră paliubomu nu va mai fi bună. Și apoi o să priviți doar seriale, și o să primiți pensie, și nu o să vă certați pentru că nu vă mai auziți bine, și inima-i slabă.
Și la urmă o să muriți.(punct)

Ea niciodată nu bate la ușă...

Ea niciodată nu bate la ușă...

Ea nu întârzie niciodată și nu vine la timp nicicând. E ca o veche prietenă pe care o întâlnești întâmplător în oraș și care-ți aduce aminte câți ani au trecut de când nu v-ați văzut. 

Ea nu tace niciodată și nu se oprește nicicând din vorbit. E un cerșetor care nu te întreabă câte zile senine mai ai în portofel. 

Te ademenește cu legende și istorii ploioase, pe care nu știi să le crezi ori ba. Îți umblă prin buzunarul de amintiri și te lasă fără cuvinte.

Ea nu te alină niciodată și nu te lasă fără suflare nicicând.     

E același chirurg bătrân, care după o lungă gardă de noapte îți deschide cutia pieptului și-ți eliberează inima din cușcă. În loc îți pune un nor cenușiu,  presurat cu o pulbere de ploi.

Pic pic pic… infuzia de frunze își face efectul. Mișcările ruginesc, privirea amorțește undeva departe, dincolo de geam și dincolo de timp. 


Gândurile încetineasc odată cu bătăile a ceea ce era cândva inimă. Apoi se așterne o lungă, chinuitoare și demult așteptată tăcere.

Ea niciodată nu bate la ușă, iar tu nu pui zăvorul nicicând.

                   Miroase a Vară...

 

A trecut jumate de Vară...
și am nevoie urgentă să-mi găsesc o prietenă ca să nu mă transform
întîmplător în unul din acei holbaţi perverşi ce claxonează fetele de
la volanul unei maşini...

 
Deja am început să-mi fac o schiţă, ea va fi o fată văratică, o întruchipare
a celor trei luni, cu păr lung, şi prietenii ei vor fi nişte oameni de
vară, care ştiu ce înseamnă să stea afară, nopţile-zilele, care ştiu să
savureze un miros de copaci şi fructe, mirosul nopţilor şi dimineţilor,
prieteni ce vor purta sandale fără ciorapi(:D)  şi vor avea bune gusturi
muzicale. Iar ea va purta rochii florate, va umbla
desculţ, va căuta ploaia în natura, ne vom stropi cu apă, vom adormi pe
plajă, vom dansa pînă dimineaţa, ea va mirosi a zămoz, iar săruturile
vor fi cu gust de căpşună. 

 Iar Toamna ne vom DESPĂRȚI, fiindcă ea e prietena
mea văratică.  Iar Toamna e timpul să ne întoarcem la gutuile de pe
pervaz scriind poezii urmărind ploaia. Toamna-i altă soi, altă pentru că
nu pot numi Toamna alt, Toamna-i ALTĂ.
Și iată așa...))

Sindromul depresiei(Cică)

                                Sindromul depresiei(Cică)

AUZIND ÎN ULTIMUL TIMP TOT MAI MULTE PERSOANE PLÎNGÎNDU-SE DE AȘA ZISA ''DEPRESIE''...AM DECIS SĂ SCRIU DESPRE ''EA''.  DECI DEPRESIA SE ZICE CĂ ESTE  BOALA SECOLULUI XXI. ESTE UNA  DIN CELE MAI CUNOSCUTE BOLI MONDIALE ,DAR DUPĂ MINE ESTE O BOALĂ SPIRITUALĂ(ALCOOLISMUL TOT ESTE O  BOALĂ SPIRITUALĂ DUPĂ PĂREREA MEA).ȘI ESTE CEL MAI DES BOALA FEMEILOR DE 30 DE ANI   CĂRORA LE ESTE LENE SĂ FACĂ UN BORSH' SAU O MINCĂRICĂ ȘI ''BA-BAH'' CICĂ AM DEPRESIE, AHA FIX CĂLARE PE BĂȚ)).    

EXISTĂ SĂ FII ÎNDRĂGOSTIT ȘI SĂ NU VREAI SĂ MÂNÎNCI, SĂ ASCULȚI ''DESPRE TINE CINT'' ȘI JAMES BLUNT DAR ASTA NU E DEPRESIE!!.......... *EXISTĂ SĂ  NU AI DISPOZIȚIE VRO 4-5 ZILE POATE DAR ASTA LA FEL NU E DEPRESIE!!........... *ESTE SĂ FII SĂTUL UNEORI DE LUME DAR ASTA TOT NU E DESPRESIE!! ............. *FAPTUL CĂ NU AI  NET DE 7 ZILE NU E DEPRESIE!!........... *FAPTUL CĂ TE DOARE CAPU DE LA O BETIE NU-I DEPRESIE!! ............*FAPTUL CĂ LA DISCO AI STAT PE SCAUN NU E DEPRESIE!! ..........*FAPTUL CĂ AI RĂCIT NU E DEPRESIE!!............ *FAPTUL CĂ TE-A IMPRESIONAT UN FILM PÎNA LA LACRIMI ȘI NU AI INȚELES CUM POATE FI LUMEA AȘA CRUDĂ NU E DEPRESIE!!.............* FAPTUL CĂ NU AI AVUT SEX VREO 2 LUNI)))) ASTA NU E DEPRESIE!!  FIECARE CREDE CĂ ARE DEFINIȚIA SA ÎNSĂ SINCER TOATE ASTEA NU SUNT DEPRESII)!!!

UNELE SINDROMURI ALE DEPRESIEI SUNT:

DECIZIILE IMPULSIVE(BAH EU CÎND ÎS BAT AM AȘA SIMPTOME ÎNSA NU ÎNSEAMNĂ CĂ EU ÎS ''DEPRESIVNIII CELOVEK'')

FRICA NEDEFINITĂ(PE ASTA O AVEAM LA GRĂDINIȚĂ FAȚĂ DE BABA YAGA)

GÂNDURI OBSESIVE(PÎNA LA PRIMUL SEX NUMAI GÎNDURI OBSESIVE AM AVUT..... APOI 6 LUNI CÎT NU L-AM AVUT PE AL DOILEA LA FEL AVEAM GÎNDURI OBSESIVE)

INSOMNIE ȘI TRANSPIRAȚIE (UITAȚIVĂ LA ''THE EXORCISM OF EMILY ROSE''  LA ORELE 1 DE NOAPTE,CÎND SUNTEȚI SINGURI ACASĂ, NU INSOMNIE O SĂ AVEȚI DA DELOC NU VEȚI MAI DORMI VRO 3 ZILE)).  

ȘI PÎNĂ LA URMĂ DEPRESIA E  CA SINDROMUL PLACEBO MĂ SIMT RĂU AM DEPRESIE(CICĂ) ȘI CICĂ ÎMI ESTE MAI RĂU ȘI MAI RĂU DAR DE FAPT TĂT E ''ZAIBISI'' DUPĂ UN PAHAR DE VODKA)).

Sărut...

Auzi!
Şi ce ai zice de – un sărut ştrengar de la bărbie în sus ş-apoi pe umărul tău gol?
Cu buzele,aşa,întredeschise să te sărut. Să îţi gust, şiret pielea albă cu miros de ploaie deasă şi pulbere fină de vanilie.
Braţele catifelate, dezgolite, și să îţi cuprind şi trupul deja ameţit de joc.
Cu capul lipit de pieptul tău să-ţi ascult povestea inimii, de – un dor nestăpânit.
Deoarece.................

“Săruturile sunt bune.
Pe frunte. Pe mână. Pe gât. Pe umăr.
Pe obraz.
Pe buze…
Peste tot.
Printre zâmbete.
Da, săruturile sunt liniştitoare, dulci, reci, de dragoste, pasionale, excitante. 
Să te sărut aşa ?
Aşa printre zâmbete, aşa din dragoste.
În soare, în ploaie, în lume, în mine.
Să te sărut aşa… Aşa zâmbind, muşcându-ţi buzele.
Să îţi sărut urechea dreaptă…
Să mă săruţi aşa!”

Şi apoi povestea buzelor noastre,
De ieri, de azi, de mâine,de întotdeauna.
Să fie de nedespărţit!

SEX pe Facebook!

                 

                              SEX pe Facebook!

 Mă trezesc dimineaţă întru pe facebook, mă culc cu facebook, mănînc ţinînd în mână telefonul,  trăiesc pe facebook. Da poate stop,  mi se pare că am ajuns să uităm cum miroase Primăvara şi cum arată neamurile noastre!!! 

Acest articol a să fie despre relaţii, oare cum ne întîlnim noi în ziua de azi. Cum se întîlneşte un băiat cu o fată şi ce mişcă cu ei.
       Puţine perechi ştiu(nici una :D) care iaca mergeu pe drum s-o ciocnit unul în altul şi de la ea din mîini o zburat foile de la el din mîini nuştiu o zburat şi de la el ceva, şi acolo încep să ridice foile să glumească să vorbească(ca în filme) şi gop gop cidagop cum cîntă Serdiucika, pot să fie împreună. Şi ştiţi că asta e destul de Real..... asta nu-i ca în Hollywood să se întîmple ceva de genu: el merge într-un tramvai, ea în altul, se văd acolo printro ferestruică, şi peste 2 zile el o vede peste drum, şi nu se apropie o pierde, 2 luni se gîndeşte la ea, ca după asta poc şi să se vadă. Și trei copchii, ploiță la pămînt, flori în grădine, și mor într-o zi. 

 Da acum şi primim noi în loc, add to friends, like, like, like, amu ea pune like,like, eu pun comentariu, ea dă like, eu scriu, vorbim, vorbim, skype, mutim, parcă-i serios, ne vedem nu legăm două vorbe, da huinea amuş ne duşem acasă deschidem facebook şi mai departe, nopţi nedormite. Şi aici îmi imaginez o discuţie cu părinţii,măi da ai tu acolo vrio fată ceva, şi tu deaista răspunzi, ei cum să vă zic,am eu una vorbim cîte 2 ori pe zi de cîteva săptămîini  pe facebook, amu ne-am adăugat în skype deam, şi pot să spun chestiile devin destul de serioase, şi părinții îşi trag singuri cîte o palmă, futuţ zadrotu cui te are . 
       Da ştiţi, eu şi cred despre reţelele de socializare, ele îs pur şi simplu un lucru care mănîncă timpul(inclusiv al meu), dar aşa pentru mulţi asta e o metodă de a atrage pur şi simplu atenţia, pui tu o fotografie pe net, pentru ce ? Pentru a atrage atenţia, pentru că nu avem destulă comunicare, pentru că de ea ducem lipsă, şi aici ne refugiem, pe drum e mai greu să te apropii de o fată care-ţi place, da pe facebook, o vezi  că arde becuşoru verde în dreptul numelui ei, şi îi scrii, şi deam budi şto budet. Aişi şi părinţii oleacă îs devină, ei prosta vor ca copilul să şadă acasă, da şi se întîmplă cu el acasă, şi faşe el pohui, glavna că îi acasă şi nu-i un narcoman pe undeva, asta se gîndeşte părintele, da faptul că copiilor, adolescenţilor le trebuie comunicare socializare, nu pre îi interesează. Noi stăm pe facebook şi aici  găsim mulţimea noastră. Da în realitate ştii tu că e altfel, şi un pumn în bot poţi să ei... Ei da şi fetele îs bune ele poate merg cu căştile în ureche şi se găndesc, blin vreu aşă ca în filme, vreu aşă neobişnuit, şi cînd se apropie cineva, sau face un compliment, repede în carapace, la noi oamenii primesc complimentele ca pe Ironie pentru că nu ne-am deprins să ne apreciem, da e corect că deseori se apropie, sau se opresc nişte ghiogari cu trei clase şi un coridor, şi domnişoară da de şi singură, da unde îi cavalerul, da oricum, chestia e în mentalitate, noi nu ne-am deprins că poate să fie libertate. Că poţi să arăţi bine şi cineva să aprecieze asta, noi ne-am deprins că arăţi bine, şi cuiva ii şiudă, aşă noi ne izolăm şi trăim cu gîndul, că ei oamenii îs nişte animale şi tăţi te-ar înneca într-o lingură cu apă, da blin, de şi atunşi mai trăieşti, de şi nu încerci să crezi în cineva ? Pentru că o să te dezamăgească ? Oricine blea te dezamăgeşte la un moment dat, oricum cîndva ceva se va întîmpla, la ce mai mănînci dacă ştii că seara paliubomu va trebui să te duci la viceu,  că iaca uite americanii cum trăiesc, mol tipa vrem şi noi, da să faşim ca dînşii nu vrem.... și ca la urmă Vrem EXAMENE  pe 10 da să deschidem cartea nu vrem, vrem bani, şi maşîni, da să lucrăm nu vrem. Vrem dragoste da să ne apropiem să zicem salut nu vrem, paradox bleati.

Rupturi de Gînduri

Toţi ca unul se tem, la toţi le este frică, iaca mergi tu deaista pe drum şi vezi o fată frumoasă, şi deaista simţi că ea e a ta, şi fata merge şi deasta vede un bărbat frumos, da rar, foarte rar, aproape nidiodată nu te vei apropia să zici Salut, deaceea că te temi de refuz, iaca punem noi like-uri, comentăm, shăiruim, da pontu ? Dacă în realitate eşti o bîrnă care face cîr mîr, şi plin de ruşine face doi paşi în dreapta în stînga, şi gata, deatîta că mulţi din noi se ruşinează, complexează. Şi mă lupt, şi vreau să mă lupt cu asta în societate, ca toţi să zică, să se comporte cum sînt ei defapt, da nu să aştepte să vorbească cu cineva pe odnoklassniki sau facebook, şi atunci tuturor cumva le va fi mai uşor. Părinţii noştri au trăit o viaţă, şi s-au cunoscut face to face, noi nu...

Şi despre Oameni Buni

Uneori iată mergi pe drum zîmbeşti, eşti vesel, bucuros, cu lumea vorbeşti repede, gesticulezi, glumeşti, eşti amabil şi educat, şi ei se gîndesc că ceva nu e în regulă cu tine, pot să te mai întrebe ce ai fumat şi ce ai băut ? Deoarece des lumea vede în oameni buni slăbiciune, şi asta irită, da, cred că e mai bine să fii un mîndru, orgolios, vorba ceea ''Budi pafosnee liudi c tebe potianutsea''.

Beție

                                 Beție

Și știi , mi-ar plăcea să stăm încolăciți pe-o clădire înaltă sau 
pe-un deal îndepărtat de mașini,oameni gri,gălăgie…
Mi-ar plăcea să mă îmbăt un pic.
Să-mi simt mintea plutind , trupul pierzându-şi greutatea.

Mi-ar plăcea să te îmbeţi și tu un pic.
Să-ţi fie buzele moi , obrajii îmbujoraţi.

Să ne îndrăgostim.


Să ne pipăim mâinile cu o ştrengară neîncredere.
Să le atingem, să le strângem, ca-ntr-un vis în care alunecăm necontrolat pe luciul unui lac îngheţat.

Să fii rece şi caldă şi dulce şi fierbinte
şi fermă şi unduiosă
cum îi şade bine unei domnișoare.

Să te preschimbi după sărutul unei cupe în scânteia aceea atât de preţioasă care-ţi apare uneori în glasul tău orgasmic.

Da.

Mi-ar plăcea să ne îmbătăm un pic.
Poate , într-un bar sec de la capătul pământului,
să ne trezim râzând în metrou,
alergând nebuneşte prin mulţimi inerte de oameni,
să ne trezim sfâşiind Chișinăul cu nemărginită veselie.

Știi tu , n-ar fi chiar deloc rău să ne-mbătăm un pic.

Cu o tequila.

Cu o vodcă.

Cu un whisky.

Cu un martini.

Sau cu dragoste.

* CELE DOUĂ CUVINTE!*

                       * CELE DOUĂ CUVINTE!*

Cineva mi-a spus odată că vârsta pe care o trăiesc eu acu –18-19-20 de ani –  este vârsta celor mai mari dezamăgiri. De atunci, în rarele momente de sinceritate cu mine însumi, dezvolt un fel de frică pentru tot ce gândesc. Mă tem că orice nu aş spune sau gândi este atât de efemer şi iluzoriu încât nici nu merită să fie spus sau gândit. Chiar şi acum, scriind,am această senzaţie.

E o prostie mare ceea ce încerc să fac acum. Dar, trebuie să mă credeţi, asta oricum merită atenţia dvs. Să scriu despre mama? Sincer? Să scriu sincer despre mama? Să scriu despre mama ca despre părintele meu? Să scriu despre mama ca despre sânul care m-a alăptat? Să scriu despre mama ca despre îngerul meu protector?

Mă consolează gândul că orice n-aş scrie, peste un timp oarecare, eu oricum voi râde la tot ce-am afirmat anterior. Ca şi la nouă ani, pe când eram un puşti, îmi voi spune: vai ce prost am fost vara trecută!


(Neştiind că vara viitoare îmi voi spune acelaşi lucru.)
 **********************************************************************************

Mama are treabă mai mereu. Atunci când nu are treabă, o vezi odihnindu-se. Când o vezi odihnindu-se, realizezi că urgent ai nevoie de ea. Porc fiind, nesimţit pînă la măduvă, o trezeşti şi nici nu simţi cât de mult şi-ar fi dorit ea să mai doarmă puţin. Îţi ceri scuze (!) şi mergi mai departe. Pentru că şi tu ai treabă. Eşti băiat mare. Ai crescut. Nu mai ai nevoie de cineva care să-ţi lege șireturile sau să te adoarmă sau să te sărute pe frunte sau să te cuprindă sau să te dezmiardă. Gata, plec. Hai pa. Noroc, nu mă aştepta diseară, vin târziu. Salut, ce faci, mă ajuţi cu ceva bani? Mamă, nu mă învăţa cum să-mi trăiesc eu viaţa! Lasă-mă în pace şi nu interveni! Trosc un pumn sau două în peretele casei .

Nu îi voi uita şi nici ierta vreodată grija pentru mine – asta a ruinat-o definitiv. Sacrificiul ei era un nimb la care nu renunţa nici pentru o clipă. Nici până astăzi nu am mai întâlnit om pentru care jertfirea să fie o obişnuinţă, un reflex necondiţionat.

Eu am ochii umezi de fiecare dată când mă gândesc la faptul că e prea târziu să-i spun te iubesc. Întotdeauna este prea târziu să-i spui unei mame că o iubeşti. Întotdeauna va fi mult prea puţin „te iubesc”-ul tău în comparaţie cu sacrificiul ei etern, nestrămutat, capabil să le îndure pe toate. Mama este axa, dreaptă şi fară de sfârşit, ca o asimptotă, iar tu – o curbă, care POATE, CÂNDVA, undeva acolo, în geometria unui Nuştiucare Fantast*, se va intersecta cu ea.

Tot ce a fost făptură feminină în viaţa mea e mama, zdrobită în mii şi mii de cioburi, întinsă pe tot globul. Iar tot ce a reuşit să fie iubire în viaţa mea e mama, pe care eu totuşi m-am apucat să o cârpesc-lipesc, ciob după ciob, reîntregind-o.

Sânii celeilalte vor fi sărutaţi pentru că mama m-a învăţat să o fac. Buzele celeilalte vor fi supte pentru că mama m-a învăţat să o fac. Printrepicioarele* celeilalte vor fi iubite pentru că mama m-a învăţat să o fac. Mâinile celeilalte vor fi privite îndelung, îndreptate spre soare, ca-ntr-un moment dat să nu mai înţeleg ce e om şi ce e soare, pentru că mama m-a învăţat.

Eu petrec foarte puţin timp cu mama şi simt, că dacă nu se umblă la acest fenoment, el poate dura, iar eu mă pot trezi într-o „bună” zi singur şi înstrăinat. Doamne, tu, voce, inexistenţă sau gând din capul meu pătrat, ascultă-mă şi păzeşte-o de toate relele, dându-i putere să dureze cât dreptele paralele de mult.Sanătate și cît mai multă răbdare!!!

P.S....Te iubesc!!!


P.S.S...Te iubesc cît 2!!!

P.S.S.S...Te iubesc cît 3!!!)

 

BAC-ADMITERE sau Eu Vara Nu Torn........!!!

BAC-ADMITERE sau Eu Vara Nu Torn........!!!

Cînd vine vara fiecare își imaginează anumite călătorii, nopți nedormite, întîlnitul răsăritului, sarutări pe plajă, muzică și mult mult soare. Vara aceasta din start am înțeles că va fi o perioadă de timp de la rascruce, o perioadă în care trebuie să demonstrezi unele lucruri, să alegi o cale corectă, și să realizezi că se termină o deprindere(deprindere ca perioadă) se termină deprinderea de a veni acasă liniștit știind că este mîncarea pregătită, știind că hainele cineva o să le spele, știind că cineva va cumpăra producte. Vara aceasta pentru mine și pentru mulți bobocei bărboși din anu 94”, pe alocuri 93, și 95, este vara sub egida BAC-ADMITERE.
    BAC-ul este evenimentul experiențelor, căci experiența te face să treci mai ușor prin această încercare,  experiența de a copia, de a DA și de a cere, experiența diplomatică de a te înțelege cu oricine. BAC-ul are sistema sa de dezvoltare, are sistema sa de apreciere, și aici acel ce are 5 ca în Biblie automat poate avea 10. Iar acum trecem la Admitere ea  este într-adevăr un lucru important, mai important ca 7 BAC-uri căci dînd diploma de BAC la o instituție tu automat pui ștampila domeniului care ți-l alegi pe ulteriorul tău serviciu pe parcursul vieții, da sînt și excepții, zarabotka :D, și genialitatea brusc manifestată în alt domeniu, ca la Nata Albot(avocat-așa matincă)însă lucrează la televiziune. Eu nuștiu vreau sad au la Alimentatia Publica, mulți mă sfătuiau la Jurnalism(Științe ale Comunicării) sincer nuștiu ce mi se potrivește mai bine, Voi ce ziceți ? Admiterea este o sfătuială cu tine însuți bine pusă la punct, este o intuiție a cea ce te va ajuta pe viitor să-ți asiguri existența. Însă păcat că sistemul burselor din R.M este așa de sărăcuț și așa de viclean că dacă nu vrei să-l pui pe tata la cheltuilă tre să fii ori bibliotecar ori fizician(asta fiindca sigur intri la buget:D). Tăți așteaptă să le toarne, indiferent că-s în discotecă, că-s în casă, că-s la mare, păcat că EU VARA NU TORN, nu torn prostii, și debilisme, că de băutură ne scuteste legea(22-00  STOP CRAN :D). Și fiecare din noi ar trebui să se gîndească ce le toarnă unii în capul lor, cum îi amăgesc și cum noi împăcați cu sine tăcem, de fapt noi nu sîntem impîcați cu sine sîntem împăcați cu șablonul, Șablonul zice taci și înghite tu taci și înghiți.
Și iată așa în mare parte trece vara unui absolvent în așteptare, așteptarea de ați vedea notele la BAC, așteptarea BAL-ului, Admiterei, Rezultatelor și așa mai departe, și cei și mai înfiorător-că așteptarea este toată viața, aștepți primul copil, nunta, soția, mașina, serviciu,salariu,schimbarea,motivația și doar moarte vine neașteptată.
    Însă noi oricum în ochișoarele libere a verii, trebuie să ne bem berea, să ne sărutăm prietenele, să vorbim cu părinții tot mai mult și mai profund, să venim tot mai dimineața, tot mai treji, să vedem cît mai multe lune pline,și răsărituri roșii, să fie ploaie și noi să fugim prin ea, să ne bucurăm de orice clipă, căci tinerețea ți-o faci tu nu cifra magică de 18,19,20. Și pe lîngă așteptare să trăim în bucurie și speranță. Speranța că tot va fi ZAIEBISI))).