Sărut...

Auzi!
Şi ce ai zice de – un sărut ştrengar de la bărbie în sus ş-apoi pe umărul tău gol?
Cu buzele,aşa,întredeschise să te sărut. Să îţi gust, şiret pielea albă cu miros de ploaie deasă şi pulbere fină de vanilie.
Braţele catifelate, dezgolite, și să îţi cuprind şi trupul deja ameţit de joc.
Cu capul lipit de pieptul tău să-ţi ascult povestea inimii, de – un dor nestăpânit.
Deoarece.................

“Săruturile sunt bune.
Pe frunte. Pe mână. Pe gât. Pe umăr.
Pe obraz.
Pe buze…
Peste tot.
Printre zâmbete.
Da, săruturile sunt liniştitoare, dulci, reci, de dragoste, pasionale, excitante. 
Să te sărut aşa ?
Aşa printre zâmbete, aşa din dragoste.
În soare, în ploaie, în lume, în mine.
Să te sărut aşa… Aşa zâmbind, muşcându-ţi buzele.
Să îţi sărut urechea dreaptă…
Să mă săruţi aşa!”

Şi apoi povestea buzelor noastre,
De ieri, de azi, de mâine,de întotdeauna.
Să fie de nedespărţit!